N'ORMĂ, norme, s.f.
1. Regulă,
dispoziţie etc. obligatorie, fixată prin
lege sau prin
uz; ordine recunoscută ca obligatorie sau recomandabilă. ◊
Normă morală (sau
etică) = regulă privitoare la modul de comportare a omului în societate, la obligaţiile sale faţă de ceilalţi oameni si faţă de societate.
Normă juridică = regulă de conduită cu caracter general si impersonal, emisă de organele de stat competente, a cărei respectare poate fi asigurată prin
constrângere. ♦ Totalitatea condiţiilor minimale pe care trebuie să le îndeplinească un sportiv pentru a putea obţine un titlu, o
calificare etc.
2. Criteriu de apreciere, de reglementare.
3. Cantitate de muncă pe care cineva trebuie să o presteze într-o unitate de timp; (concr.) produs realizat în acest timp. ◊
Normă de timp = timpul necesar pentru efectuarea unei lucrări în condiţii specifice date.
Normă tehnică = normă stabilită prin mijloace stiinţifice, pe baza unor condiţii tehnice date, pentru efectuarea unui proces tehnologic. - Din fr.
norme, lat.
norma, rus.
norma.Sursă
: DEX'98
(
48693)
- ana_zecheru